Duminică seara, Aradul n-a mai fost doar orașul pe care îl străbatem grăbiți, cu străzile, clădirile și semafoarele lui.

În seara de 16 august, de la ora 18:00, în cadrul Zilelor Aradului, centrul orașului s-a umplut de culoare, costume, muzică și personaje odată cu „Aradul în Roluri” – Carnavalul Comunităților, o manifestare care a adunat peste 20 de comunități și grupuri într-o defilare cum nu vezi în fiecare zi.

Pentru câteva ceasuri, orașul și-a lăsat cumințenia de duminică deoparte și s-a costumat.

Au apărut personaje, culori și povești. Au apărut oameni uniți de pasiuni, de idei, de bucuria de a face parte dintr-o comunitate. Fiecare grup și-a purtat propriul rol prin centrul Aradului, dar, dincolo de costume și de spectacol, parcă toate spuneau aceeași poveste: un oraș nu este făcut numai din piatră, asfalt și clădiri. Un oraș este făcut, înainte de toate, din oamenii lui.

Defilarea a pornit de pe platoul din fața Primăriei Municipiului Arad, iar Bulevardul Revoluției s-a transformat într-un lung culoar de spectacol.

Cortegiul a trecut spre Teatrul de Stat Arad, apoi prin Piața Avram Iancu și pe strada Mețianu, înainte de a ajunge în Piața Catedralei. Pe traseu, arădenii au privit, au fotografiat, au aplaudat și, poate fără să-și dea seama, au devenit și ei parte din carnaval.

Pentru că acesta a fost unul dintre farmecele serii: granița dintre cei care defilau și cei care priveau aproape că a dispărut.

Orașul întreg părea prins în aceeași poveste.

Copiii au urmărit fascinați costumele și personajele, adulții și-au scos telefoanele pentru a păstra câte o imagine, iar centrul Aradului a căpătat acea atmosferă rară în care oamenii nu mai trec pur și simplu unii pe lângă alții. Se opresc. Privesc. Zâmbesc. Se descoperă.

În spatele fiecărui costum s-a aflat însă ceva mai important decât costumul însuși: o comunitate. Oameni care împărtășesc pasiuni, preocupări și inițiative și care, în această seară de august, au ieșit din spațiile lor obișnuite pentru a se prezenta orașului.

Fiecare grup a venit cu identitatea lui, cu stilul lui, cu propria imaginație. Împreună au alcătuit un Arad pe care poate că îl vedem prea rar: divers, ludic, surprinzător și viu.

Finalul defilării a fost în Piața Catedralei, unde participanții s-au adunat în jurul scenei, iar grupurilor le-au fost acordate titluri chiar de către Primarul Aradului, Călin Bibarț. Dar adevăratul premiu fusese deja câștigat pe traseu: întâlnirea dintre oameni.

Pentru o seară, Aradul și-a amintit că poate fi și altceva decât orașul cotidianului nostru.

Poate fi carnaval.

Poate fi teatru.

Poate fi muzică.

Poate fi poveste.

Și, mai ales, poate fi comunitate.

Când ultimele personaje au părăsit scena și centrul orașului și-a recăpătat încet ritmul obișnuit, ceva din spectacol parcă a mai rămas suspendat în aerul cald al serii.

Poate o melodie.

Poate o culoare.

Poate imaginea unui copil privind uimit un personaj care trecea prin fața lui.

Sau poate doar sentimentul simplu că, pentru câteva ore, Aradul nu și-a privit comunitățile de la distanță, ci le-a lăsat să-i fie suflet.

Iar dintre toate rolurile jucate în acea seară, acesta a fost, probabil, cel mai frumos:

Aradul s-a jucat pe sine.

Nicu von Schöndorf & GPT

Sursa: Arq