Joia Mare, ziua în care Dumnezeu a fost răpus de iubire. Denia celor 12 Evanghelii, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului

Stire 16.04.2020 0 comentarii

”Ultimele zile din viața Mântuitorului sunt atât de pilduitoare și emoționante, încât pe drept cuvânt s-a spus că fiecare MINUT din acele zile reprezintă pentru omenire mai mult decât SECOLE de istorie și civilizație” (Grigorie T. Marcu- Procesul Mântuitorului)

Împovărătoare zi ne este dat a trăi… Îl însoțim și ne cutremurăm! 

Denia celor 12 Evanghelii, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului. Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit în această seară Denia celor 12 Evanghelii. Împreună cu ceilalți slujitori ai Sfântului Altar și împreună cu toți credincioșii care, deși absenți trupește din biserică, prezenți în duh și rugăciune. ”Nu mă pot opri din plâns”, ne-a scris una dintre credincioase în timpul transmisiunii în direct a Deniei... Și ca dumneaei, mulți alții....

În această seară, în Sfânta și Marea Joi, Îl însoțim și ne cutremurăm. Îl vedem pe El, Dumnezeu Cel întrupat, spălând picioarele ucenicilor și chiar celui care avea să Îl vândă. Îl vedem luându-și rămas bun în timpul Cinei celei de Taină de la Apostoli și lăsându-le cea mai patrunzătoare formă de comunicare după plecarea Sa: Sfânta Euharistie. Îl vedem rugându-se cu lacrimi de sânge și Îl mai vedem vândut printr-un sărut de cel căruia puțin mai înainte îi spălase picioarele. Și Îl vedem arestat...

Bate toaca în cer a tăcere. Comemorăm și tăcem ascultând tăcerea asurzitoare a Cerului care Își vede Fiul trecut prin săbiile neputinței noastre de a-I înțelege iubirea, dar încercând acum să înțelegem cum, în mijlocul celor ce se tocmeau pentru a-L vinde, stătut-a și a tăcut-a iubind, știind totodată patima ce urma…

În acest astăzi al Săptămânii Mari întâlnim ochii Celui Preaînalt deschiși, dar plini de durere pentru ucigașii Săi. Și nu face nimic pentru a împiedica cea mai mare oroare a istoriei, din care, însă, avea să se nască cea mai mare binecuvântare a veşniciei: Învierea şi nemurirea întregii umanităţi.

Ne-a cuprins picioarele cu inima... ne-a împărtășit… ne-a IUBIT mai presus de patimile Sale... Inima se cutremură, gândurile nu-și mai găsesc locul spre altceva, iar lacrimile cunosc zilele acestea o cu totul altă forță de exprimare...

Același astăzi, nouă, celor ai vremurilor lui 2020, cu toate cele ale noastre, ne descoperă ochilor UN DUMNZEU RĂPUS DE IUBIRE!

………………………………………………..

"Întristat este sufletul Meu până la moarte"

”Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine"

”Părinte, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta... dar n... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății
fashiondays.ro
Ai aflat ceva interesat?
Trimite-ne imagini /video surprinse de tine