Noi, „ăștia răi”… ONG - iștii sataniști !!!

În timp ce unii își fac apariția prin piețe publice vânzând iluzii unui popor sărăcit pecuniar, intelectual și emoțional, unui popor care începe să-și piardă până și încrederea în bine, exploatând frica, nemulțumirea și neputința prin vorbe meșteșugite, îmbracă solemn printr-un limbaj împrumutat, uneori fără nicio sfială, din Biserica Ortodoxă, care vorbesc mult, dar fără fapte.

Noi, „ăștia răi”, ne-am întâlnit astăzi să facem ceea ce facem de peste 14 ani.

Noi, ONG-iștii, blamați și înjurați la grămadă.

Ăia care „spurcă” familia, credința, istoria și neamul.

Cei care, după mintea unora, trăiesc din banii lui Soros și ai tuturor „spurcăciunilor lumii”, probabil cu un plan secret, foarte bine pus la punct, pentru distrugerea poporului român.

Astăzi planul nostru a fost deosebit de periculos: să facem niște copii fericiți.

Ne-am adunat, încă o dată, în marea familie a Rubio  Copilărie Pro Viață, o familie care a trecut deja pragul celor 14 ani și în care, de-a lungul timpului, cei peste 100 de copiii, care ne-au trecut pragul, și-au găsit prieteni, frați, surori, oameni alături de care au crescut și, mai ales, au găsit un loc în care au știut că sunt iubiți.

Am petrecut împreună o duminică minunată, de dimineață până spre începutul după-amiezii, alături de prietenii noștri de la Zooland, care ne-au primit extraordinar.

Copiii au vizitat animăluțele, le-au hrănit, s-au jucat în aer liber, au alergat, au râs, au stat la povești și s-au bucurat de o zi simplă care va rămâne multă vreme în memoria lor.

Gazdele noastre ne-au pregătit o masă adevărată, cu crispy, cartofi prăjiți, mici, grătar, o fantastică salată de varză, sucuri, apă minerală și tot ce trebuia pentru ca nimănui să nu-i lipsească nimic.

Alți prieteni au trimis, la rândul lor, o mulțime de jucării, iar copiii și le-au împărțit cu bucuria aceea pe care noi, adulții, o uităm uneori mult prea repede.

Așa arată, de fapt, o parte din lumea ONG-urilor pe care unii au găsit de cuviință să o transforme, în ultima vreme, într-o țintă.

Aici oameni care au oferit din timpul lor, din banii lor, din energia lor și, mai ales, din sufletul lor se oferă voluntar.

Ei au fost lângă copii cu diferite nevoi, lângă copii aflați în situații dificile, lângă copii care aveau nevoie de sprijin și lângă copii care, uneori, aveau nevoie de cel mai simplu și mai greu de oferit lucru dintre toate:

Dragoste.

Mi-e greu să înțeleg în ce moment al istoriei noastre recente grija față de celălalt a devenit suspectă.

Mi-e și mai greu să înțeleg cum am ajuns să transformăm voluntariatul, solidaritatea și implicarea civică în motive de batjocură, iar pe oamenii care muncesc ani întregi pentru comunitățile lor să-i aruncăm, cu o ușurință uluitoare, în aceeași găleată a invectivelor politice.

Din păcate, probabil că nu ne vom face bine prea curând.

O parte a clasei politice și-a construit discursul tocmai din această permanentă nevoie de a găsi vinovați, de a inventa dușmani și de a denigra oameni pe care nici măcar nu îi cunoaște.

Este mult mai ușor să te plimbi într-o piață decât să stai paisprezece ani lângă niște copii.

Mult mai ușor să arunci o insultă decât să construiești o comunitate.

Mult mai ușor să vorbești despre iubirea de neam decât să iubești, concret, omul care stă lângă tine.

Noi vom continua.

Astăzi am mai avut un motiv de bucurie.

Darius a împlinit 13 ani!

I-am pregătit un tort, ne-am strâns cu toții în jurul lui și i-am cântat „La mulți ani!”. Pentru câteva clipe, toată familia Rubio a fost acolo, în jurul unui copil care crește alături de noi.

La mulți ani, Darius! Să crești frumos, să fii sănătos și să nu uiți niciodată că ai aici o familie mare care se bucură împreună cu tine!

Iar noi, „ăștia răi”, ONG-iștii atât de blamați în ultima vreme, probabil că vom continua să facem asemenea lucruri.

După 14 ani, ne-am obișnuit.

Să auzim numai de bine!

Sursa: Arq