Scrisori către Cuvioasa

”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.”

Puțini spre deloc nădăjduim că sunt dintre cititorii Glasul Cetății cei care să nu știe că ceea ce tocmai am ales ca bun început pentru, poate, unul dintre cele mai de suflet articole, este și partea de început a ”Imnului dragostei” cuprins în capitolul 13 din Corinteni. 

Deși, poate, de multe ori am simțit în timpul scrierii unui articol că ACELA este cel mai apropiat de suflet și posibil să nu mai fie un altul care să-l întreacă în bucurie prin bogăția mesajului său, Dumnezeu rânduiește ca tocmai la momentul potrivit să vină acel ceva care să ne arate că se poate mai mult și mai mult. 

Zilele trecute s-a întâmplat o minune! 

Și o spunem cu toată responsabilitatea! Pentru că ce altceva ar putea fi lanțul dragostei care a făcut ca români din toate județele țării și chiar din afara ei să capete brusc un altfel de ”buletin” de Iași care să înlesnească ajungerea la racla Cuvioasei noastre Parascheva? Știți povestea buletinului de Iași care valida doar localnicii pentru a putea intra în Catedrala Mitropolitană din Iași, deci nu considerăm a fi musai a o relua tocmai pentru a nu strica din ”duhul” minunii ce o povestim.

Zilele trecute, cu multă, multă bucurie am fost mesagerii lecției de dragoste pe care o doamnă preoteasă din Iași ne-o dădea tuturor prin acea binecuvântată inițiativă de a prelua toate pomelnicele lăsate în mediul online pentru a le duce spre pomenire la Cuvioasa. A fost scânteia care a înfăptuit minunea și care ne-a dat nouă, tuturor celor aflați oricum în duh pe Calea Iașului în aceste zile, acel ”buletin” care ne-a lăsat să trecem de garduri, forțe de ordine și oricare alte bariere…

Scrisori către Cuvioasa

Iar oamenii au început a scrie: și doar în comentariile strict venite pe site la articolul nostru au fost în jur de 200 astfel de scrisori… scrisori ce cuprindeau în ele o întreagă Românie, trecută și prezentă. 200 urmate probabil de alte mii pe grupuri sau direct trimise doamnei preotese. Nume, gânduri, nădejdi și doruri toate… le-am citit în parte și am înțeles minunea! În vremuri atât de tulburi, a trebuit ca un înger ”să tulbure” vindecător inima unei preotese, iar de aici alții, văzându-i frumoasa ”tulburare” să o însoțească pe același drum, făcându-se mesageri ai românilor de pretutindeni către interzisa raclă.

Și ce comuniune în toată această minune! În loc de cinste, la începutul pomelnicelor-scrisori scrise stăteau numele duhovnicilor, ierarhilor, moșilor, strămoșilor, fiilor, fiicelor, nepoților și strănepoților unei Românii atât de tulburate. Români din România, Turcia, Italia, Egipt, America sau înlăcrimata și binecuvântata noastră Basarabie.

De unde știm asta? Doamna preoteasă a dat de veste într-o altă poveste, culeasă cu multă emoție de lângă racla Cuvioasei, unde a mers și a dus scrisorile noastre ale tuturor! Nu oricum, ci legate cu tricolor! 

”Prin bunătatea preoților din Arhiepiscopia Iașilor, care au primit cu dragoste pomelnicele voastre pentru a fi pomenite la Sfântă, am dus aseară și astăzi dorurile, plânsul vostru și recunoștința față de Cuvioasa. Am fost impresionată profund de deschiderea cu care părinții au primit pachetul de pomelnice pe care l-am legat cu tricolor... prea multe să încapă în mod obișnuit acolo. (…)

Dragii mei, din orice colț de lume ați fi, necăjiți, întristați, plini de suferințe, scrieți-ne pomelnicele voastre: când m-am împărtășit, am avut onoarea de a vedea pentru câteva clipe cum, în Catedrala Sfintei Mitropolii, opt îngeri cu epitrahil citeau - fiecare cu o mapă - câte un teanc de pomelnice: erau ieromonahi și preoți de mir rânduiți a citi și a se ruga pentru voi. Am văzut cu ochii mei asta, toate erau citite, citeau și se rugau la masă, cu brațul de pomelnice în mâini și asta am văzut cu câteva clipe înainte de împărtășanie. Am înțeles - și Cuvioasa mi-a arătat că ea chiar primește Acatistele, Sărindarele, Filele de Paraclis și pentru Litughie -pe toate, niciunul nu este sărit. 

Ce pot să spun este că simt t... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății