”Copiii noștri vor fi liberi”, mesajul, poate cel mai puternic, dintr-una dintre fotografiile simbol ale Revoluției din 1989. Libertate obținută cu preț de sânge, sângele lor, al eroilor: 

”În Revoluţia din decembrie 1989, în România au fost seceraţi de gloanţe 1.104 persoane de toate vârstele, în special tineri. Dintre acestea, 24 sunt arădeni, dintre care 19 au fost împuşcaţi la Arad, 5 la Timişoara, Bucureşti şi Turda. Dintre tinerii care şi-au pierdut viaţa în Revoluţie la Arad, patru erau originari din alte localitãţi ale ţării. Celor 1.104 decedaţi li se mai adugă 3.352 răniţi, între care şi 38 de arădeni”. (Emil Şimăndan - Întrebătorul din Agora - în amintirea eroilor martiri ai Revoluţiei de la Arad, vol al II-lea). 

Ieri, 20 de decembrie 2019, arădenii care nu s-au sfiit ca în urmă cu 30 de ani să răspundă chemării timișorenilor ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara” înainte ca dictatorul să fugă, deci lucrurile erau departe de a se fi liniștit, au ieșit împreună cu fiii lor din nou în stradă. De data aceasta fără a mai striga ”Libertate” ci pentru a se bucura de ea și a aduce prinos de recunoștință celor care au plătit-o cu propriile vieți. 

1.104 candele pentru 1.104 de eroi

Cu banderole tricolore, candele aprinse și gânduri de recunoștință, arădenii au mers într-o procesiune care a început de la Muzeul de Artă (intrarea din strada Horia) și s-a oprit la Palatul Administrativ. Într-un firesc al momentului, la Monumentul Eroilor Revoluției s-a săvârșit o Slujbă de pomenire săvărșită de ierarhii arădeni, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la finalul căreia Înaltpreasfinția Sa a ținut un cuvânt în care a evocat jertfa eroilor din decembrie 1989. 

Domnul cu păr cărunt și imaginile de la Revoluție

După Slujba de pomenire, în fața Palatului Adiministrativ au răsunat cântecele din Piața Universității din București, timp în care pe un ecran montat în stânga scenei se derula un film realizat la Arad, în decembrie 1989, dar și grăitoarele fotografii ale acelor zile. 

În toată acea imagine generală împletită din emoție, lacrimi, marea de banderole tricolore și cântecele lui ’89, un domn cărunt părea că s-a întors în acel decembrie însângerat. Urcat pe balustradă, cu banderolă pe mână, drept ca o lumânare ce își purta propria taină privea iar și iar imaginile care rulau pe ecran… și chiar dacă intenția a fost aceea de a merge și a-l întreba ceva, orice, în fața unor ochi înlăcrimați uneori nu poți decât să păstrezi liniștea și să înțelegi că acolo, în imaginea domnului cu păr cărunt care privea iar și iar imaginile de la Revoluție erau toate cele ale celor trei decenii așternute peste noi în cei 30 de ani de Libertate. 

Eroii nu mor niciodată!