Nu știu câți dintre noi știm sau ne amintim de scriitorul arădean Teodor V. Păcățian, cel care ne-a lăsat neprețuita moștenire a 44 de volume care însumează un număr de aproape 10.000 de pagini, însă profesorul arădean Cristian Stoica, așa cum ne-a obișnuit, se străduiește să șteargă nedreptul colb așezat pe paginile istoriei, aducând-ne ocazional înaintea sufletului și a minții oameni marcanți ai timpului lor, demne repere timpului nostru.

Modul în care profesorul arădean creează arcuri peste timp este unul cât de se poate de firesc unui om pasionat de ceea ce face: le vizitează mormintele și ni-i aduce la lumină, povestindu-ni-i.

”Dragi frumoase floricele

Între voi aș vrea să mor,

Între roze, viorele,

La tulpină de bujor.

Voi să-mi puneți cruciuliță

Busuioc suflat de vânt,

Să vă faceți cununiță

Peste micul meu mormânt” - Teodor V. Păcățian

Premonitorii sunt cuvintele din poezia ”La flori” a lui Păcățian. Într-adevăr un mormânt mic, parcă prea mic pentru o personalitate atât de mare. Mii de morminte sunt doar în parcela II A din Cimitirul Central din Cluj unde se află înmormântat Teodor V. Păcățian. O singură cruce pe care se văd urmele timpului pentru familia Păcățian (istoricul, soția și fiica acestuia răpusă la o vârstă fragedă dar și o rudă a familiei).

Cimitirul Central din Cluj foarte bine organizat are chiar și o hartă unde sunt trecute personalitățile care își dorm somnul de veci în acest cimitir. Numele lui Păcățian nu este însă trecut pe această hartă. Cunoscând data morții lui Păcățian am contactat administrația Cimitirului Central din Cluj care ne-a indicat cu exactitate unde se află mormântul: parcela II A nr. 183.

Având aceste informații am hotărât să pornim spre Cluj-Napoca pentru a aprinde o lumânare și a rosti o rugăciune la mormântul marelui istoric.

Cursul vieții

Teodor V. Păcățian s-a născut vineri 28 noiembrie 1852 la Ususău într-o familie de intelectuali. Părinții săi s-au căsătorit în primăvara anului 1852, din toamna aceluiaș an tatăl său va urma cursurile Preparandiei arădene, iar după absolvire va ajunge învățător. Îl va urma pe tatăl său în locurile unde acesta va lucra ca învățător.

Va studia la liceul din Lugoj și la Arad, unde va obține și bacalaureatul. Moartea tatălui său în 1876 îl va împiedica din cauza lipsurilor materiale să urmeze cursurile unei facultăți. Se va angaja în administrație.

Teodor V. Păcățian va debuta în 1872 cu poezii în revista ”Familia”, condusă de Iosif Vulcan. Începând cu 1872, timp de zece ani va colabora cu versuri și proză la ”Familia”, ”Amicul Familiei” și ”Aurora Română”.

La Timișoara va fi colaborator la gazeta ”Luminătorul”, dar va fonda și ziarul ”Timișana” care își va schimba numele în ”Gazeta Poporului”.

Stabilit pentru o vreme la București, va colabora fără întrerupere la ”Tribuna” din Sibiu, ziar fondat de Ioan Slavici. Păcățian va ajunge redactor șef al ”Tribunei” din Sibiu și director al ”Telegrafului Român”.

La ”Telegraful Român” în Sibiu acesta va lucra începând cu 1901, timp de 17 ani. Aceștia vor constitui apogeul activității lui T.V. Păcățian, în acest interval publicând monumentala operă în 8 volume Cartea de aur care însuma 6.663 de pagini.

Apariția primului volum al monumentalei lucrări ”Cartea de aur” îl va trimite în temnița de la Seghedin. Avocatul său afirma în fața instanței de judecată că Păcățian nu putea fi condamnat pentru afirmații științifice și istorice. Cu toate acestea, istoricul va fi condamnat la 8 luni de închisoare, plata unei amenzi de 500 de coroane și distrugerea totală a primei ediții a cărții.

Academia Română îl va premia de două ori. Prima dată pentru primele două volume, iar mai apoi va primi premiul ”Dr. A. Cosa” și considerabila sumă pentru acea vreme de 100.000 lei.

Va fi ales în anul 1911 Președinte al Secției de Istorie al Asociațiunii ”ASTRA”.

Din anul 1924 se va stabili la Cluj unde va și muri la 11 februarie 1941. Va fi înmormântat joi, 13 februarie 1941, în Cimitirul Central din Cluj alături de soția și fiica sa iubită. Slujba de înmormântare va fi oficiată în prezența episcopului Nicolae Colan de un sobor de preoți.

Un arhitect al trecutului

E greu să cuprinzi într-un articol un titan al scrisului istoric. Teodor V. Păcățian va lăsa posterității 44 de volume cu un număr de aproape 10.000 de pagini, peste 3.000 de articole publicate. Păcățian va publica peste 30 de schițe și va lăsa în manuscris gata de tipar aproximativ 1200 de pagini.

Teodor V. Păcățian merită o statuie pe măsura operei sale. Mormântul său va trebui declarat monument istoric la fel cum s-a întâmplat și cu mormintele altor personalități ale României. Va trebui așezată o lespede de marmură peste mormântul său și crucea sa și a familiei va trebui curățată.

Aproape toate lucrările de istorie modernă a Transilvaniei fac trimitere la monumentala lucrare ”Cartea de Aur” a lui Păcățian. Te trec fiorii atunci când citești lucrarea.

Nici noi, arădenii, nu îl vom uita pe acest apostol al patriei.

”Cartea de aur"

”Cel ce se gândește la viitorul neamului nostru (și care bun Român nu se gândește?) trebuie să se gândească întâiu la trecutul nostrum”. Așa își începea Păcățian primul volum al monumentalei lucrări ”Cartea de Aur” dedicată luptătorilor naționali. O lucrare monumentală în 8 volume cu peste 6.500 de pagini. Coperțile de piele ale lucrării păstrează între ele faptele zbuciumate ale unui popor, ele găsindu-și locul în pagini și capitole așezate de un cercetător iscusit așteptând decenii și secole pentru a fi cunoscute și niciodată uitate.

Toate volumele monumentalei lucrări au fost scanate și pot fi consultate electronic pe pagina Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj (http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/82035).

În prefața ultimului volum al lucrării sunt trecute cuvintele Episcopului Miron Cristea al Caransebeșului (intrat în monahism la mănăstirea Hodoș Bodrog ), viitor Patriarh: ”E o lucrare monumentală, ( ”Cartea de aur"-n.r.) care va fi mereu consultată în veacurile viitoare de nepoții cari vor căuta trecutul părinților și al strămoșilor. Vor sorbi din ea, ca din un izvor curat, curaj și răbdare în luptele ce ne vor mai fi rezervate până la deplina mântuire națională a poporului român, menit să mai joace un mare rol, atât cultural, cât și politic în ostul Europei. E munca stăruitoare de albină harnică depusă în această lucrare"

Păcățian mărturisea că s-a jertfit cât a putut pentru publicarea acestor volume convins fiind că a făcut un serviciu neamului său. Istoricilor care vor veni le dorește să poată scrie și despre izbânzi, nu doar despre lupte și jertfe.

Jertfele românilor

,,Jertfele românilor din Bănat, Crişana, Sătmar şi Maramurăş, aduse în războiul mondial: din anii 1914-1918", apărut la editura „Asociaţiunii”din Sibiu în anul 1923, studiu rezultat în urma unui demers al societăţii ASTRA, coordonatorul și inițiatorul acestui demers a fost Teodor V. Păcățian.

Demersul a fost iniţiat în 1922, bazat pe un chestionar care se adresa tuturor primăriilor din Transilvania, şi care a avut drept scop centralizarea statistică a datelor despre jertfele umane dar şi materiale ale poporului român dintre Carpaţi. Acest studiu ne oferă o imagine de ansamblu asupra participării ardelenilor în Primul Război Mondial, oferindu-ne informaţii despre numărul românilor ardeleni care au participat la război, numărul celor care au decedat pe câmpul de luptă în urma rănilor sau a bolilor contactate în tranşee, numărul invalizilor, al celor dispăruţi dar şi al celor care s-au întors sănătoşi, şi nu în ultimul rând numărul orfanilor şi al văduvelor rămase în urma celor care au murit la datorie. Aceste informaţii au fost utile pentru a contura imaginea de asamblu a sacrificiilor făcute de ardeleni pentru o cauză care nu era a lor, deşi informaţiile nu sunt complete, aşa cum menţionează însuşi autorul.

După ce aproape un secol au rămas în arhive fără a fi publicate în anul 2018 a apărut primul volum referitor la comitatul Hunedoara pentru ca în anul 2019 să vadă lumina tiparului o lucrare de peste trei sute de pagini privitoare la comitatele Sibiu, Sălaj, Solnoc-Dăbâca. Istorici de azi publică informații adunate cu trudă de titanul scrisului istoric Teodor V. Păcățian.

Despre Păcățian

”Poet, prozator, traducător în limba română a unor opere de mare audiență în epocă, istoric a fost și unul dintre cei mai de seamă ziariști ai perioadei premergătoare Unirii", scria depre Păcățian istoricul Cornel Sigmirean.

Academicianul Ioan Lupaș afirma despre scrisul lui Teodor V. Păcățian: ”ziaristic și istoric este cantitativ tot așa de bogat ca și al lui Gheorghe Bariț, fără a fi rămas în urma acestuia nici sub raport calitativ”.

”Am rămas cucerit de vioiciunea spiritului său; de limpezimea cugetului său-și în aceiași măsură zguduit de drama pe care o trăia, pentru că era drama Neamului său, pentru a cărui dreptate, libertate și soartă mai bună a luptat, cu arma tăioasă și neostoită a condeiului său mai bine de o jumătate de veac", afirma despre Păcățian ultimul său duhovnic, preotul Fl. Mureșanu.

Publicat postum

În anul 2012 este publicată lucrarea ”Un mecenat român: dr. Iosif Gall" a lui Păcățian, lucrare aflată în manuscris. Teodor V. Păcățian va beneficia de o bursă a fundației înființată de Iosif Gall.

Editura ”Andeiană" a Arhiepiscopiei Sibiului va publica în 2015 o lucrare a lui Teodor V. Păcățian aflată până la acea dată în manuscris: Mitropolitul Ioan Mețianu (1828-1916). Lucrarea rămasă în manuscris a fost redactată în timpul vieții mitropolitului Mețianu.

Marii bărbați arădeni ai veacurilor trecute

Aradul a avut în veacurile trecute bărbați de seamă a căror nume și fapte nu trebuie uitate. Ecoul faptelor săvârșite de ei străbate veacurile. Cei care nu au un bust credem că îl merită. Printre cei care vor trebui așezați pe soclu se numără și Teodor V. Păcățian acest titan al scrisului istoric.