Domnul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, împlinește astăzi 83 de ani.

Gândurile noastre de bine sunt cu atât mai multe și mai puternice astăzi, la ceas aniversar, cu cât domnul Octav Bjoza este internat, de la începutul acestei luni, la Spitalul Universitar, în urma unui atac vascular cerebral. 

Jurnalista Oana Stănciulescu scria la momentul respectiv că domnul Octav Bjoza are nevoie de toate rugăciunile noastre.

"Domnul Bjoza, președintele AFDPR, are în acest moment nevoie de toate rugăciunile noastre. A avut o viață grea, plina de încercări, dar cu toate astea nu s-a plâns niciodată, ci a luptat. Asta știe dânsul să facă cel mai bine, să se lupte, pentru dreptate și adevăr. Pentru aceste principii a fost aruncat în temnițele comuniste, însă a reușit să supraviețuiască. Așa cum va supraviețui și acum! cred că i-ar plăcea să știe că prietenii lui sunt alături de el!", scria Oana Stănciulescu pe pagina de socializare. 

La mulți ani cu sănătate, domnule Octav Bjoza!

***

Născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, Octav Bjoza este de naţionalitate română şi religie ortodoxă. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist. 

Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956), iar între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Luptător îndârjit împotriva comuniştilor a fost arestat în 1958 și condamnat la 15 de ani de muncă silnică. 

La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.

La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Gaşparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. Gheorghe Enoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.

A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.

S-a căsătorit imediat cu prietena Carmen Sireteanu care l-a aşteptat cei 4 ani, cu care va avea un fiu, pe Mircea.

A fost împiedicat să reia studiile superioare. De nevoie, împreună cu soţia, urmează cursurile unei şcoli tehnice postliceale de instalaţii pentru construcţii civile şi industriale (curs de zi de 3 ani), între anii 1962-1965.

După ce din anul 1965 s-a permis reluarea cursurilor superioare, în 1966 dă examen de admitere şi intră la Facultatea de Electromecanică din cadrul Universităţii din Braşov, pe care a absolvit-o în anul 1972.

De amintit că Octav Bjoza, fost deținut politic și președintele AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România) a fost demis în luna martie din funcția de subsecretar de stat. Demitere despre care spunea că „Este una din cele mai ruşinoase decizii ale PNL. Marii făuritori ai Marii Uniri au murit lângă noi în temniţe, iar acum, un urmaş de-al lor şi-a permis să mă destituie. Este o ruşine, o pagină ruşinoasă a Partidului Liberal“.