Veteranul de război Ion Mîzgoi, sărbătorit la împlinirea vârstei de 101 ani

Veteranul de război Ion Mîzgoi a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 101 ani. 

101 ani de viață, dintre care în trei dintre ei a cunoscut Iadul pe Pământ. A luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, însă a fost capturat de ruși și a stat în lagăr la Cotul Donului. A fost rănit la mână și la picior, însă nu durerile fizice l-au marcat pe Ion Mîzgoi, din comuna Bătrâni, ci imaginea morții, chinul foametei și umilința. Este înfiorător cât de mult rău își pot face oamenii unii altora. 

În mai, luna în care își sărbătorește aniversarea, ”Tataie” (așa cum îi spun mai toți ai lui) a fost vizitat, din nou, de reprezentanții Instituției Prefectului Prahova. 

Pentru „ai casei” poveștile sunt aceleași, spuse de sute de ori, dar pentru unul dintre ultimii supraviețuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial sunt momente care l-au marcat profund. 

”Sunt rânduri de istorie pe care noi le găsim prin memorii și documentare televizate, dar pe care Ion Mîzgoi le-a trăit. O istorie care a schimbat harta lumii, dar care, în fapt, a însemnat pierderi de vieți omenești, durere, chinuri incomensurabile, traume pe viață…”, spun reprezentanții Prefecturii Prahova. 

Avea doar 21 de ani când a fost înrolat. Despre război și lupte știa câte ceva din povestirile celor care îl trăiseră pe primul. Însă n-a avut de ales, și cu o raniță, o cruciuliță la gât, cu multe necunoscute despre ceea ce avea să-l aștepte, a plecat. A mers pe jos până la Cotul Donului, iar pe front s-a ales cu o cicatrice pe braț, dar și una la picior. El a supraviețuit, dar și-a văzut camarazii secerați unul câte unul. Moartea coborâse pe pământ și se dezlănțuia, arătându-se în toate formele ei. A fost capturat de ruși și dus în lagăr. Nu știe ce-l așteaptă Dincolo, dar după tot ceea ce a pătimit în detenție nu-l mai sperie nimic. Nu crede că poate fi ceva mai dur de atât… Și-a dorit de multe ori moartea la fel de mult pe cât aștepta o bucată de pâine sau o lingură de mâncare pentru a-și ostoi foamea. N-a mai știut ce înseamnă sațul în toți anii de concentrare.

O poveste pe care o spune... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății